fragment
Sunt ultimul copil, al patrulea, al ţăranilor Marin şi Floarea Grigore din com. Humele, jud. Argeş, născut în 11 octombrie 1923. De la vârsta de 12 ani am cunoscut Asociaţia Oastei Domnului care mi-a format vocația pentru viața în Hristos. După 7 clase primare am fost dat la o şcoală de meserii, de unde am intenționat să mă retrag având dorința de a mă dedica vieții mânăstirești, însă am întâmpinat mare împotrivire din partea mamei mele care m-a determinat să rămân la casa părintească, ocupându-mă cu agricultura, cu citirea Sfintelor Scripturi, a cărţilor părinților Bisericii şi scriind proză și poezii.
În anul 1944 am fost încorporat pentru serviciul militar şi dus pe frontul din Apus, de unde cu ajutorul lui Dumnezeu m-am întors teafăr. În anul 1948 m-am căsătorit cu Floarea Pandelea din com. Recea, jud. Argeş. Împreună cu soția mea ne-am învrednicit a avea de la Dumnezeu șapte copii: Ioana (n.1949 - profesoară română/franceză); Elena (n. 1951 - profesoară română/rusă); Adrian (n.1956 - inginer în domeniul electrotehnicii seismice); Georgeta (n.1960 - tehnician seismic); Dumitru (n. 1962 - inginer fizician și preot); Ioana-Doina (n.1964 - decedată la puțin timp după naștere); și Lucian (n. 1966 - preot).
Din dorinţa de a sluji Domnului, la patru ani după căsătorie, când aveam două copile, prima de trei ani şi a doua de un an, m-am înscris la Şcoala Tehnică de Cântăreţi din Curtea de Argeş, care s-a transformat apoi în Seminar.
După obţinerea diplomei de cântăreţ m-am înscris în anul al treilea la Seminar, însă din cauza greutăţilor familiale m-am retras şi am fost numit cântăreţ la Biserica din satul meu. În anul 1968, am reuşit să reiau studiile teologice la Seminarul Special din Curtea de Argeş şi am fost hirotonit preot în vara anului 1971 pe seama parohiei Topârcea, din judeţul Sibiu, având contract pe durata nelimitată.
Aici, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi cu multă muncă, am reuşit să repar biserica parohială, monument istoric şi de arhitectură, care se afla aproape în ruină. Pentru ostenelile mele în această lucrare am obţinut un act de mulţumire din partea mai marilor mei, ocazie cu care mi s-a încuviinţat și transferul în parohia Ţuţuleştii Noi din jud. Argeş, la 30 de km depărtare de satul meu natal.
După 8 ani de slujire la parohia Ţuţuleştii Noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, m-am transferat la parohia Găujani, jud. Argeş, aproape de Humele, locul unde m-am născut şi de care mă simt legat. După alţi câţiva ani de slujire în parohia Găujani m-am pensionat.
În timpul activităţii mele, ca preot, am avut mult de lucru cu restaurarea şi repararea bisericilor şi cu punerea la punct a gestiunii acestora. În acelaşi timp am muncit din greu şi pentru întreţinerea în şcoli şi pentru realizarea profesională a celor 6 copii ai mei. Abia când am ieşit la pensie, am simțit cu adevărat răgazul necesar de a medita și de a scrie lucrările în proză şi în versuri începute în tinerețe, în dorinţa de a contribui la lucrarea de izbăvire a neamului nostru creștinesc din formalismul religios, și pentru descoperirea adevăratei vieți ortodoxe în Biserica Domnului Hristos.
Preot Grigore Gheorghe
În anul 1944 am fost încorporat pentru serviciul militar şi dus pe frontul din Apus, de unde cu ajutorul lui Dumnezeu m-am întors teafăr. În anul 1948 m-am căsătorit cu Floarea Pandelea din com. Recea, jud. Argeş. Împreună cu soția mea ne-am învrednicit a avea de la Dumnezeu șapte copii: Ioana (n.1949 - profesoară română/franceză); Elena (n. 1951 - profesoară română/rusă); Adrian (n.1956 - inginer în domeniul electrotehnicii seismice); Georgeta (n.1960 - tehnician seismic); Dumitru (n. 1962 - inginer fizician și preot); Ioana-Doina (n.1964 - decedată la puțin timp după naștere); și Lucian (n. 1966 - preot).
Din dorinţa de a sluji Domnului, la patru ani după căsătorie, când aveam două copile, prima de trei ani şi a doua de un an, m-am înscris la Şcoala Tehnică de Cântăreţi din Curtea de Argeş, care s-a transformat apoi în Seminar.
După obţinerea diplomei de cântăreţ m-am înscris în anul al treilea la Seminar, însă din cauza greutăţilor familiale m-am retras şi am fost numit cântăreţ la Biserica din satul meu. În anul 1968, am reuşit să reiau studiile teologice la Seminarul Special din Curtea de Argeş şi am fost hirotonit preot în vara anului 1971 pe seama parohiei Topârcea, din judeţul Sibiu, având contract pe durata nelimitată.
Aici, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi cu multă muncă, am reuşit să repar biserica parohială, monument istoric şi de arhitectură, care se afla aproape în ruină. Pentru ostenelile mele în această lucrare am obţinut un act de mulţumire din partea mai marilor mei, ocazie cu care mi s-a încuviinţat și transferul în parohia Ţuţuleştii Noi din jud. Argeş, la 30 de km depărtare de satul meu natal.
După 8 ani de slujire la parohia Ţuţuleştii Noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, m-am transferat la parohia Găujani, jud. Argeş, aproape de Humele, locul unde m-am născut şi de care mă simt legat. După alţi câţiva ani de slujire în parohia Găujani m-am pensionat.
În timpul activităţii mele, ca preot, am avut mult de lucru cu restaurarea şi repararea bisericilor şi cu punerea la punct a gestiunii acestora. În acelaşi timp am muncit din greu şi pentru întreţinerea în şcoli şi pentru realizarea profesională a celor 6 copii ai mei. Abia când am ieşit la pensie, am simțit cu adevărat răgazul necesar de a medita și de a scrie lucrările în proză şi în versuri începute în tinerețe, în dorinţa de a contribui la lucrarea de izbăvire a neamului nostru creștinesc din formalismul religios, și pentru descoperirea adevăratei vieți ortodoxe în Biserica Domnului Hristos.
Preot Grigore Gheorghe