Preotul Gheorghe Grigore
Născut la 11 octombrie 1923 în Humele, județul Argeș. Activează încă de la vârsta de 12 ani în Asociația Oastea Domnului. Autodidact, cu deosebit talent oratoric și calități de memorare, se dedică din pruncie studiului Sfintei Scripturi și scrierilor Sfinților Părinți. Călăuzit de o profundă vocație pentru viața spirituală și rugăciune, urmează cursurile Seminarului Teologic de la Curtea de Argeș pe care le promovează cu rezultate maxime. După absolvire, situația familială extrem de grea îl împiedică să-și urmeze visul de a-și continua studiile universitare. Va fi hirotonit preot în vara anului 1971 pe seama Parohiei Topârcea, din judeţul Sibiu.
În vâltoarea unei stăruitoare activități desfășurate în tărâm misionar pastoral și gospodăresc, după osteneli și neobosite lucrări angajate în sprijinul restaurării bisericii parohiale - monument istoric și de arhitectură – în 1977 primește act de mulțumire din partea autorităților bisericești precum și încuviințarea unui mult așteptat transfer în părțile natale.
Activează cu aceeași râvnă și angajare misionară în Parohiile Țuțuleștii-Noi (1977-1985) și Găujani (1985-1991) din Protopopiatul Costești – Argeș. Se dedică studiului, scrisului și activităților de restaurare, reparare și consolidare a bisericilor din parohiile pe care le păstorește. Alături de soția sa Florica, cea care l-a înțeles, l-a iubit și l-a susținut în întreaga sa pregătire, misiune și slujire familială și preoțească, muncește din greu pentru întreținerea, școlarizarea și realizarea profesională a celor șase copii (Ioana, Elena, Adrian, Georgeta, Dumitru și Lucian) cu care Dumnezeu le binecuvântează frumoasa și pilduitoarea căsnicie.
După pensionare, părintele Gheorghe nu încetează să dovedească râvnă pentru slujire, pentru predică și pentru neobosită lucrare misionară. Exemplul vieții sale preoțești va fi urmat întâi de fiul său cel mic, Lucian, și mai apoi de fiul său Dumitru, alături de care va oficia ca preot până în cei din urmă ani de neputință și suferință. Dedică întreaga sa existență muncii fizice și intelectuale, meditației și rugăciunii. În urma unui infarct cerebral, care îl țintuiește la pat pentru o bună perioadă de timp, în Vinerea Mare a anului 2014 sufletul său trece în veșnicie la vârsta de 91 de ani. În Ziua cea luminoasă a Sfintelor Paști, la 20 aprilie 2014, va fi adus la ultima sa Liturghie pământească săvârșită în așezământul închinat Soborului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, din satul Găujani, și la prima sa Liturghie Cerească către care a fremătat dorul întregii sale vieți, fiind înmormântat aproape de zidul bisericii pe care a iubit-o și a slujit-o cu nestăvilită dedicare.
Pentru întreaga comunitate preoțească, pentru credincioși, pentru iubitorii Oastei Domnului și pentru familia sa reprezintă o neprețuită mărturie de viețuire preoțească purtată în smerenie și desăvârșită discreție, în sfărâmarea trudei de fiecare zi și în râvna unei neobosite Jertfe închinate mărturisirii lui Hristos.
Dumnezeu să-l așeze cu sfinții în Împărăția Sa cea de peste veac !
(alte referințe pot fi găsite în Autobiografia părintelui Gheorghe Grigore)
În vâltoarea unei stăruitoare activități desfășurate în tărâm misionar pastoral și gospodăresc, după osteneli și neobosite lucrări angajate în sprijinul restaurării bisericii parohiale - monument istoric și de arhitectură – în 1977 primește act de mulțumire din partea autorităților bisericești precum și încuviințarea unui mult așteptat transfer în părțile natale.
Activează cu aceeași râvnă și angajare misionară în Parohiile Țuțuleștii-Noi (1977-1985) și Găujani (1985-1991) din Protopopiatul Costești – Argeș. Se dedică studiului, scrisului și activităților de restaurare, reparare și consolidare a bisericilor din parohiile pe care le păstorește. Alături de soția sa Florica, cea care l-a înțeles, l-a iubit și l-a susținut în întreaga sa pregătire, misiune și slujire familială și preoțească, muncește din greu pentru întreținerea, școlarizarea și realizarea profesională a celor șase copii (Ioana, Elena, Adrian, Georgeta, Dumitru și Lucian) cu care Dumnezeu le binecuvântează frumoasa și pilduitoarea căsnicie.
După pensionare, părintele Gheorghe nu încetează să dovedească râvnă pentru slujire, pentru predică și pentru neobosită lucrare misionară. Exemplul vieții sale preoțești va fi urmat întâi de fiul său cel mic, Lucian, și mai apoi de fiul său Dumitru, alături de care va oficia ca preot până în cei din urmă ani de neputință și suferință. Dedică întreaga sa existență muncii fizice și intelectuale, meditației și rugăciunii. În urma unui infarct cerebral, care îl țintuiește la pat pentru o bună perioadă de timp, în Vinerea Mare a anului 2014 sufletul său trece în veșnicie la vârsta de 91 de ani. În Ziua cea luminoasă a Sfintelor Paști, la 20 aprilie 2014, va fi adus la ultima sa Liturghie pământească săvârșită în așezământul închinat Soborului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, din satul Găujani, și la prima sa Liturghie Cerească către care a fremătat dorul întregii sale vieți, fiind înmormântat aproape de zidul bisericii pe care a iubit-o și a slujit-o cu nestăvilită dedicare.
Pentru întreaga comunitate preoțească, pentru credincioși, pentru iubitorii Oastei Domnului și pentru familia sa reprezintă o neprețuită mărturie de viețuire preoțească purtată în smerenie și desăvârșită discreție, în sfărâmarea trudei de fiecare zi și în râvna unei neobosite Jertfe închinate mărturisirii lui Hristos.
Dumnezeu să-l așeze cu sfinții în Împărăția Sa cea de peste veac !
(alte referințe pot fi găsite în Autobiografia părintelui Gheorghe Grigore)
«O viață trecută cu cinste în încredințarea memoriei nepieritoare, un martiraj al răbdării, un cântec de slavă închinat lui Dumnezeu.
Tatăl nostru cel bun, om harnic și destoinic a cerceta vremea frământărilor și zbaterilor de fiecare zi, îți mulțumim pentru pilda de bunătate și de dreptate, pentru icoana neobositei lucrări cu care ți-ai zugrăvit cărările veșniciei și pentru neîntrerupta rugăciune pe care o porți în inimă pentru noi. Mulțumim!
Dumnezeu să te îmbrățișeze în dragostea Sa nesfârșită ! Amin.» (L.G.)