Amintiri despre Mama
Mama era vrednică, frumoasă şi pricepută în toate. Avea o energie rară la munca câmpului şi în gospodărie. Era iscusită în tot lucrul casei: cosea, ţesea tot felul de lucruri, neîntrecută în ale războiului de țesut și în urzitul pânzei. Era bună plăpumăreasă şi lucra cu mare dibăcie tot felul de saltele. Războiul de țesut și toate îndemânările urzitului le avea în odaia casei, acolo unde deseori își antrena fetele la lucru. Dar mai presus de toate era serioasă, cinstită, credincioasă şi o povestitoare cum rar se întâlneşte în lume. Când povestea anumite lucruri, trăia momentele de așa fel încât vedeai împreună cu ea faptele petrecându-se aievea. Avea o dicţiune deosebită. Reda cuvintele şi faptele în așa fel încât te captiva, te fermeca. Schimba vocea după personagii şi evenimente, încât te lăsa pradă imaginilor gândului, uitând de tine. Ştia întâmplări multe şi sumedenie de poveşti. Eu rămâneam cu ochii ațintiți la ea vreme în șir, cu multă plăcere și uimire. Râdeam, plângeam, mă bucuram şi mă înfioram. Când se apuca să povestească, lăsam totul şi o sileam să spună tot mai multe. De la ea am moştenit ceva, dar nu tot.
Îmi aduc bine aminte, însă, o poveste adevărată pe care mi-a spus-o cu atâta limpezime:
Cu puţin înainte de naşterea primului ei copil, a avut un vis şi, plină de mirare și de nedumerire, a început să-l povestească prietenelor sale: „Se făcea că un cârd de gâşte trecea pe drumul din fața curții noastre şi gonea spre pădure. Curioasă, dar și îngrijorată – zice – m-am dus, grăbind după ele. Văzând cât sunt de frumoase, cu mare pricepere mi-am ales trei dintre acelea. Le-am despărțit de cârd și le-am întors spre curte, să nu le pierd. În clipa când le îndemnam spre casă, nişte femei mi-au zis: «Măi, Floare, dar ce gâşte frumoase ți-ai mai găsit! De ce n-ai luat cu ele şi un gâscan dintre cei de colo?» Îmi părea rău, în vis - zicea mama - că nu făcusem asta, și-atunci repejor m-am întors după cârdul ce gonea mai departe şi mi-am ales un gâscan scump, cu gâtul lung. L-am luat la sân, l-am adus acasă şi-apoi i-am dat drumul din brațe între celelalte gâşte ale mele. Ce să fie asta?" a întrebat. Una mai vârstnică dintre femeile care o ascultaseră i-a zis: „Bată-te stelele, Floare! Ai să faci în viaţa ta trei fete şi un băiat. Să vezi tu de n-o fi așa!". Zis şi făcut… Aşa a fost! Din trei în trei ani, mama a născut pe surorile mele: pe Stana, căreia i-a zis, mângâind-o, Miţa, pe Gherghina şi pe Ioana. La urma acestora trei, precum văzuse în vis - și, asemeni, precum îi spusese femeia aceea, Mama a adus în curtea casei și „gâscanul”, și așa se face că m-a născut pe mine !
Cu puţin înainte de naşterea primului ei copil, a avut un vis şi, plină de mirare și de nedumerire, a început să-l povestească prietenelor sale: „Se făcea că un cârd de gâşte trecea pe drumul din fața curții noastre şi gonea spre pădure. Curioasă, dar și îngrijorată – zice – m-am dus, grăbind după ele. Văzând cât sunt de frumoase, cu mare pricepere mi-am ales trei dintre acelea. Le-am despărțit de cârd și le-am întors spre curte, să nu le pierd. În clipa când le îndemnam spre casă, nişte femei mi-au zis: «Măi, Floare, dar ce gâşte frumoase ți-ai mai găsit! De ce n-ai luat cu ele şi un gâscan dintre cei de colo?» Îmi părea rău, în vis - zicea mama - că nu făcusem asta, și-atunci repejor m-am întors după cârdul ce gonea mai departe şi mi-am ales un gâscan scump, cu gâtul lung. L-am luat la sân, l-am adus acasă şi-apoi i-am dat drumul din brațe între celelalte gâşte ale mele. Ce să fie asta?" a întrebat. Una mai vârstnică dintre femeile care o ascultaseră i-a zis: „Bată-te stelele, Floare! Ai să faci în viaţa ta trei fete şi un băiat. Să vezi tu de n-o fi așa!". Zis şi făcut… Aşa a fost! Din trei în trei ani, mama a născut pe surorile mele: pe Stana, căreia i-a zis, mângâind-o, Miţa, pe Gherghina şi pe Ioana. La urma acestora trei, precum văzuse în vis - și, asemeni, precum îi spusese femeia aceea, Mama a adus în curtea casei și „gâscanul”, și așa se face că m-a născut pe mine !
Mama, era de-o râvnă fără pereche. Îi plăcea să cânte când lucra. Asta o moştenesc bine de la ea. Îi plăcea să ţină curat şi masa să fie masă. Era severă cu noi şi cu vecinii care o pizmuiau. Se impunea mult. Nimeni nu-i putea sta în cale. Reteza cu cuvintele deodată şi toţi cei care o contraziceau rămâneau muţi. Se împrietenise cu multe familii de mai mare cinste din sat. Până şi autoritățile de pe la noi o respectau și țineau de ea seama.
Am spus că era cinstită și din cale afară de serioasă. Nimeni nu îndrăznea să-i spună vreun cuvânt mai pe-alături. Toţi bărbaţii o ştiau de frică. Am mai spus: era credincioasă. Da, încă foarte credincioasă. Când frământa pentru împărţit se îmbăia şi ţinea ca atunci când mergea la secere, la treierat şi la moară pentru măcinat grâul, din care se face Trupul Domnului, să fie împreună cu tata curaţi. Erau amândoi bisericoşi. Mergeau regulat la biserică şi se împărtăşeau des. Ţineau posturile cu sfinţenie.
Mama ținea mult la rânduieli și, pentru cealaltă vreme a vieții, şi-a dat de pomană multe rânduri de haine, şi-a rostuit să i se care ape mari şi ape mici, așa cum e lăsat din bătrâni pe-aici prin părțile noastre, ca să le aibă acolo Sus la Dumnezeu.
Fragment din povestirea «Crucea vieții mele» – manuscris
Am spus că era cinstită și din cale afară de serioasă. Nimeni nu îndrăznea să-i spună vreun cuvânt mai pe-alături. Toţi bărbaţii o ştiau de frică. Am mai spus: era credincioasă. Da, încă foarte credincioasă. Când frământa pentru împărţit se îmbăia şi ţinea ca atunci când mergea la secere, la treierat şi la moară pentru măcinat grâul, din care se face Trupul Domnului, să fie împreună cu tata curaţi. Erau amândoi bisericoşi. Mergeau regulat la biserică şi se împărtăşeau des. Ţineau posturile cu sfinţenie.
Mama ținea mult la rânduieli și, pentru cealaltă vreme a vieții, şi-a dat de pomană multe rânduri de haine, şi-a rostuit să i se care ape mari şi ape mici, așa cum e lăsat din bătrâni pe-aici prin părțile noastre, ca să le aibă acolo Sus la Dumnezeu.
Fragment din povestirea «Crucea vieții mele» – manuscris